Magazinul...de zambete

Am cautat acel magazin pe-o strada laturalnica fara de margini.Era greu de gasit pentru ca nu era doua zile la rand pe aceeasi strada.Am avut noroc.Azi am nimerit strada desi nu am cautat-o-ndelung.

Am vrut de-acolo doar un zambet.Pe rafturile incapatoare dar totusi mici ma asteptau tot felul de surasuri.Erau de toate felurile, marimile, culorile, aromele. Dar magazinul asta nu era pentru toata lumea.Fiecare il avea pe al lui si desi indrazneai sa le spui celorlalti unde se afla al tau nu ar fi ajutat la nimic caci cum spuneam, nu puteai fi sigur nici cu o ora dupa daca mai era acolo.De fiecare data el se gasea intr-un cu totul alt loc.

Se construiau cu totul altele iar mai devreme sau mai tarziu oricare dintre ele...se invechea. La fel si zambetele care se vindeau acolo. Din acele surasuri blande, naturale - se transformau in cele mai triste, artificiale, ironice zambete. Si desi se intampla asta...lumea continua sa le caute.