Nimic

Postul asta e despre nimic si totusi despre multe. Nu stiu de ce-mi simt sufletul gol. Nu stiu cine sunt si nu ma mai recunosc.Incep sa ma urasc din nou sau poate nu. Caut motive sa ma regasesc printe cine eram inainte. Sa fiu din nou eu. Acel "eu" pe care-l cunosteau toti si nu-l urau multi. Simt teama, o frica pe care nu pot s-o stapanesc si nu stiu de unde vine. O teama care-mi ineaca gandurile, orice speranta ca as putea fi din nou acel copil care stia sa se bucure de toate fara sa se gandeasca la griji si probleme. Griji , probleme impropriu spus caci la varsta asta mi-e greu sa vorbesc despre asa ceva desi sunt unele chestii care m-au schimbat si continua sa faca asta. Lucrul care ma face sa ma simt asa? Probabil indiferenta. De ea mi-e cel mai frica si o simt la tot pasul. Am simtit-o si continui s-o simt. Doare, indiferenta doare. 

Acum...asta e tot ceea ce simt.